/Călin Torsan
Palme bine întinse, ca nişte foi de pe care poţi citi gânduri, aventuri, trăsnăi. Linii ca alea de tramvai, de tren, căi cu destinaţii precise, hotărâte de soartă, karmă, Dumnezeu, atent dezvăluite de ochii tuciurii în care poţi dibui, bine ascuns, ghiocul.
Chiromanţia, arta cititului în palmă. Cheir, adică mână, manteia, adică prevestire. În greacă, bineînţeles. Aristotel a scris despre aceasta cu aproximativ 2500 de ani în urmă. Şi se pare că elenii au preluat arta respectivă tocmai din India.
forma palmelor: dacă podul palmei, corpul, carnea ei, partea pe care o obţinem înlăturând imaginar deştele este pătrăţoasă, persoana este una cu picioarele pe pământ, talentată şi practică, are multă energie şi rezistenţă fizică, este realistă, nu trage concluzii pripite fără a avea dovezi corespunzătoare şi are capacităţi mari de muncă.
Din contră, o formă alungită a palmei ne spune despre omul respectiv că are tendinţa de a visa de multe ori cu ochii deschişi, că debordează de imaginaţie şi idei geniale, dar că îi este foarte greu să exprime aceste gânduri şi să le pună în aplicare.
Nota bene! Dacă celui care îi citeşti în palmă este dreptaci, atunci mâna dreaptă se va interpreta ca şi viaţa de zi cu zi, iar mâna stângă va desluşi capacităţile de imaginaţie şi talanţii moşteniţi. În cazul unui stângaci se va proceda exact invers.
Mai departe... Dacă forma palmei nu poate fi încadrată într-una dintre aceste categorii, atunci vom căuta să o aşezăm într-o matrice care conţine aspectele primitive, practice sau conice. Acest sistem de întrezărire era foarte apreciat la sfârşitul secolului optsprezece.
Mâna elementară, de obicei, una aspră. Are formă pătrată, degete scurte şi groase. Purtătorul este dezinteresat de ceea ce îl înconjoară, încăpăţânat şi, uneori, violent. Cei care nu dau înapoi de la nimic, aceia care se lasă târâţi cu plăcere în vârtejul exteriorului au palmele pătrate, dar degetele sunt mai lungi şi mai bine definite. De asemenea, pielea care le acoperă nu este aspră: palme practice. Mâna conică este graţioasă şi armonioasă. Palma este alungită, bucurându-se de nişte degete lungi cu vârfurile rotunjite. Oamenii cu palmele conice sunt creativi, blânzi şi nu se exprimă vulgar.
forma degetelor: unele lungi ne vorbesc despre complexitatea în lucrurile făcute, despre răbdare şi curiozitate aplicată înspre meştereli. Cele scurte vădesc persoanele întotdeauna aflate în lipsă de timp, deci unii pe care nu prea este economicos să ţi-i transformi în prieteni. Aşa spunea Shakespeare. Degetele mijlocii sunt cele ale oamenilor pe care dacă îi interesează ceva, apăi atunci au tendinţa să descopere toate dedesubturile chestiei.
liniile din palmă: cele ale relaţiilor, intuiţiei şi ale grijilor. Câte una pentru inimă, cap – literatură îmi vin să zic –, pentru viaţă şi o linie soră. Linia destinului, un soi de bulevard pe care se îngrămădesc, ca vehiculele grăbite, toate faptele noastre şi efectele lor. Împăunat cu semafoare la fiecare punct de răscruce, în locurile acelea delicate, când trebuie să luăm hotărârea bună, firească, pentru a merge cum trebuie pe mai departe. Interesant este că nu oricine are palma brăzdată de această linie. Mai mult, cei care nu o au ar putea avea o viaţă variată şi interesantă şi nu vor depune niciun efort pentru a reuşi în vreun domeniu. Aceste persoane vor pluti în derivă, ca nişte corăbii fără cârmă. De asemenea, această dungă lipseşte deseori în palmele nelegiuiţilor, infractorilor şi a celor care consumă în exces alcool sau stupefiante. Ca o vietate ciudată, ca un miriapod fără picioare, ca un şarpe strecurându-se, această linie poate să dispară şi poate reapărea în decursul vieţii. Amănuntul ăsta poate dezvălui nehotărârea celui în cauză, de a urma sau nu o direcţie pe care ar fi vrut să o apuce.
Câte ceva despre linia inimii... În fapt, există două astfel de trasee: unul pentru descrierea fizică a activităţii ei, alta care poartă numele de linie mentală a inimii. Cum le putem recunoaşte: păi, ambele traversează palma de-a latul, începând de pe laterală şi sfârşindu-se de obicei între degetul arătător şi cel mijlociu. Şi una şi alta influenţează viaţa emoţională şi indică modul în care intrăm în relaţie cu ceilalţi.
Rândurile astea toate nu sunt mai mult decât altfel de linii, şiruri de litere încercând să descrie scriind, pornind din zorii unui trecut, şerpuind către un viitor pe care încearcă să-l sugereze. Drum început şi-atât. Dacă au stârnit curiozitatea, atunci pentru o adâncire a chestiunii puteţi apela specialiştii. Există. Îi găsiţi în rubricile ziarelor de mică publicitate. De exemplu, vrăjitoarea Ioana, care a fost apreciată şi testată – spune ea în publicaţia Anunţ AZ – şi de fostul preşedinte Ion Iliescu. 0744. 929.
(text apărut în MEŢERIAŞII I/10)
Palme bine întinse, ca nişte foi de pe care poţi citi gânduri, aventuri, trăsnăi. Linii ca alea de tramvai, de tren, căi cu destinaţii precise, hotărâte de soartă, karmă, Dumnezeu, atent dezvăluite de ochii tuciurii în care poţi dibui, bine ascuns, ghiocul.
Chiromanţia, arta cititului în palmă. Cheir, adică mână, manteia, adică prevestire. În greacă, bineînţeles. Aristotel a scris despre aceasta cu aproximativ 2500 de ani în urmă. Şi se pare că elenii au preluat arta respectivă tocmai din India.
forma palmelor: dacă podul palmei, corpul, carnea ei, partea pe care o obţinem înlăturând imaginar deştele este pătrăţoasă, persoana este una cu picioarele pe pământ, talentată şi practică, are multă energie şi rezistenţă fizică, este realistă, nu trage concluzii pripite fără a avea dovezi corespunzătoare şi are capacităţi mari de muncă.
Din contră, o formă alungită a palmei ne spune despre omul respectiv că are tendinţa de a visa de multe ori cu ochii deschişi, că debordează de imaginaţie şi idei geniale, dar că îi este foarte greu să exprime aceste gânduri şi să le pună în aplicare.
Nota bene! Dacă celui care îi citeşti în palmă este dreptaci, atunci mâna dreaptă se va interpreta ca şi viaţa de zi cu zi, iar mâna stângă va desluşi capacităţile de imaginaţie şi talanţii moşteniţi. În cazul unui stângaci se va proceda exact invers.
Mai departe... Dacă forma palmei nu poate fi încadrată într-una dintre aceste categorii, atunci vom căuta să o aşezăm într-o matrice care conţine aspectele primitive, practice sau conice. Acest sistem de întrezărire era foarte apreciat la sfârşitul secolului optsprezece.
Mâna elementară, de obicei, una aspră. Are formă pătrată, degete scurte şi groase. Purtătorul este dezinteresat de ceea ce îl înconjoară, încăpăţânat şi, uneori, violent. Cei care nu dau înapoi de la nimic, aceia care se lasă târâţi cu plăcere în vârtejul exteriorului au palmele pătrate, dar degetele sunt mai lungi şi mai bine definite. De asemenea, pielea care le acoperă nu este aspră: palme practice. Mâna conică este graţioasă şi armonioasă. Palma este alungită, bucurându-se de nişte degete lungi cu vârfurile rotunjite. Oamenii cu palmele conice sunt creativi, blânzi şi nu se exprimă vulgar.
forma degetelor: unele lungi ne vorbesc despre complexitatea în lucrurile făcute, despre răbdare şi curiozitate aplicată înspre meştereli. Cele scurte vădesc persoanele întotdeauna aflate în lipsă de timp, deci unii pe care nu prea este economicos să ţi-i transformi în prieteni. Aşa spunea Shakespeare. Degetele mijlocii sunt cele ale oamenilor pe care dacă îi interesează ceva, apăi atunci au tendinţa să descopere toate dedesubturile chestiei.
liniile din palmă: cele ale relaţiilor, intuiţiei şi ale grijilor. Câte una pentru inimă, cap – literatură îmi vin să zic –, pentru viaţă şi o linie soră. Linia destinului, un soi de bulevard pe care se îngrămădesc, ca vehiculele grăbite, toate faptele noastre şi efectele lor. Împăunat cu semafoare la fiecare punct de răscruce, în locurile acelea delicate, când trebuie să luăm hotărârea bună, firească, pentru a merge cum trebuie pe mai departe. Interesant este că nu oricine are palma brăzdată de această linie. Mai mult, cei care nu o au ar putea avea o viaţă variată şi interesantă şi nu vor depune niciun efort pentru a reuşi în vreun domeniu. Aceste persoane vor pluti în derivă, ca nişte corăbii fără cârmă. De asemenea, această dungă lipseşte deseori în palmele nelegiuiţilor, infractorilor şi a celor care consumă în exces alcool sau stupefiante. Ca o vietate ciudată, ca un miriapod fără picioare, ca un şarpe strecurându-se, această linie poate să dispară şi poate reapărea în decursul vieţii. Amănuntul ăsta poate dezvălui nehotărârea celui în cauză, de a urma sau nu o direcţie pe care ar fi vrut să o apuce.
Câte ceva despre linia inimii... În fapt, există două astfel de trasee: unul pentru descrierea fizică a activităţii ei, alta care poartă numele de linie mentală a inimii. Cum le putem recunoaşte: păi, ambele traversează palma de-a latul, începând de pe laterală şi sfârşindu-se de obicei între degetul arătător şi cel mijlociu. Şi una şi alta influenţează viaţa emoţională şi indică modul în care intrăm în relaţie cu ceilalţi.
Rândurile astea toate nu sunt mai mult decât altfel de linii, şiruri de litere încercând să descrie scriind, pornind din zorii unui trecut, şerpuind către un viitor pe care încearcă să-l sugereze. Drum început şi-atât. Dacă au stârnit curiozitatea, atunci pentru o adâncire a chestiunii puteţi apela specialiştii. Există. Îi găsiţi în rubricile ziarelor de mică publicitate. De exemplu, vrăjitoarea Ioana, care a fost apreciată şi testată – spune ea în publicaţia Anunţ AZ – şi de fostul preşedinte Ion Iliescu. 0744. 929.
(text apărut în MEŢERIAŞII I/10)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu