extras din "Meşteşugari şi Neguţători din trecutul Craiovei", Documente 1666 – 1865, editată de Direcţia Arhivelor Statului
Pînă în veacul al XVIII-lea oraşul Craiova rămîne şi un centru agricol. Meşteşugarii şi neguţătorii erau plugari sau proprietari de vii şi livezi. Documentele ne arată că la sfîrşitul veacului al XVIII-lea şi în prima jumătate a veacului al XIX-lea, în Craiova se aflau încă mulţi neguţători şi meşteşugari proprietari de locuri arătoare, vii şi livezi.
La 15 aprilie 1795, Hiera cojocarul cumpără în luncă, peste Moşia Domnească a Craiovei, un loc arător. În aceeaşi zi, Hiera cojocarul mai cumpără şi o livadă pe Moşia Domnească, peste balta numită Trestioara. La 15 mai 1795, Gheorghe Cioclovanu şi soţia sa vînd lui Hiera cojocarul un loc de arătură pe marginea Jiului. Acelaşi Hiera cojocarul cumpără în 1796 mai 1, o livejoară în lunca Jiului şi în 1804 un loc de arătură peste balta Geanoglului.
Printre rămasurile neguţătorului Mihai Răţul se numără două vii la Vîlcăneşti şi două vii la Suteşti.
În 1806 aprilie 15, jupîn Preda Prisăceanu cojocarul cumpără o vie în Dealul Smărdăşteţului. Tot Preda cojocarul cumpără la 10 septembrie 1809, o altă vie în Plaiul Smărdăşteţului.
La 16 iulie 1811, Iancu cojocarul şi fiul său Constantin vînd paharnicului Ion Gănescu o livadă de fîn la marginea Craiovei şi alte locuri.
Toma căldărarul cumpără la 8 aprilie 1809, o vie în Dealul Sasului pe la popa Constantin, pe care la 28 august 1820 o vinde neguţătorului hagi Fratea.
În 1823 aprilie 29, hagi Gheorghe Anghel brutarul îşi face diata. El trece în ea şi un loc de două zile de arătură, ce-l cumpărase mai înainte de la Vasile croitorul.
La 12 iulie 1823, Constantin băcanul era mort. El lăsase între alte bunuri şi trei viişoare la Vîlcăneşti, o grădină de zarzavat, livezi la Jii, cîteva locuri arătoare, car cu patru boi, plug cu fiarele lui, etc...
Cu un an mai târziu îşi face diata Calotă bărbierul. Între altele, el lasă o vie la Vîlcăneşti, un loc arător pe Moşia Domnească în Drumul Şimnicului, patru boi, un car, plug cu tot tacîmul lui, etc...
În 1826 februarie 9, Badea cojocarul din Craiova avea moşie în hotarul Cornetului pe Amaradia. Acolo îşi făcuse şi o moară.
Niţu lăcătuşul avea locuri arătoare peste Valea Fetii, cum reiese din documentul cu data de 22 decembrie 1831. Aceste locuri au fost cumpărate de Matei tabacul de la Ion, fiul lui Niţu lăcătuşul.
După o statistică din anul 1832 august 15, se vede că oraşul Craiova avea atunci 358 pogoane locuri arătoare, 63 livezi de fîneţe şi 1500 pogoane de vie din care ieşeau 120.000 vedre de vin. Erau în oraş 461 care de boi şi 965 boi de jug.
La 10 ianuarie 1834, Neagoe cojocarul vinde lui Chiriţă cojocarul un loc pe Moşia Domnească a Craiovei, lîngă Fîntîna Dopeştilor.
Exemple de acest fel sînt multe, ceea ce ne arată că meşteşugarii şi neguţătorii sînt încă legaţi de agricultură. Procesul despărţirii meşteşugurilor şi negoţului de agricultură durează în toate oraşele, vreme de secole.
(text apărut în MEŢERIAŞII I/10)
Pînă în veacul al XVIII-lea oraşul Craiova rămîne şi un centru agricol. Meşteşugarii şi neguţătorii erau plugari sau proprietari de vii şi livezi. Documentele ne arată că la sfîrşitul veacului al XVIII-lea şi în prima jumătate a veacului al XIX-lea, în Craiova se aflau încă mulţi neguţători şi meşteşugari proprietari de locuri arătoare, vii şi livezi.
La 15 aprilie 1795, Hiera cojocarul cumpără în luncă, peste Moşia Domnească a Craiovei, un loc arător. În aceeaşi zi, Hiera cojocarul mai cumpără şi o livadă pe Moşia Domnească, peste balta numită Trestioara. La 15 mai 1795, Gheorghe Cioclovanu şi soţia sa vînd lui Hiera cojocarul un loc de arătură pe marginea Jiului. Acelaşi Hiera cojocarul cumpără în 1796 mai 1, o livejoară în lunca Jiului şi în 1804 un loc de arătură peste balta Geanoglului.
Printre rămasurile neguţătorului Mihai Răţul se numără două vii la Vîlcăneşti şi două vii la Suteşti.
În 1806 aprilie 15, jupîn Preda Prisăceanu cojocarul cumpără o vie în Dealul Smărdăşteţului. Tot Preda cojocarul cumpără la 10 septembrie 1809, o altă vie în Plaiul Smărdăşteţului.
La 16 iulie 1811, Iancu cojocarul şi fiul său Constantin vînd paharnicului Ion Gănescu o livadă de fîn la marginea Craiovei şi alte locuri.
Toma căldărarul cumpără la 8 aprilie 1809, o vie în Dealul Sasului pe la popa Constantin, pe care la 28 august 1820 o vinde neguţătorului hagi Fratea.
În 1823 aprilie 29, hagi Gheorghe Anghel brutarul îşi face diata. El trece în ea şi un loc de două zile de arătură, ce-l cumpărase mai înainte de la Vasile croitorul.
La 12 iulie 1823, Constantin băcanul era mort. El lăsase între alte bunuri şi trei viişoare la Vîlcăneşti, o grădină de zarzavat, livezi la Jii, cîteva locuri arătoare, car cu patru boi, plug cu fiarele lui, etc...
Cu un an mai târziu îşi face diata Calotă bărbierul. Între altele, el lasă o vie la Vîlcăneşti, un loc arător pe Moşia Domnească în Drumul Şimnicului, patru boi, un car, plug cu tot tacîmul lui, etc...
În 1826 februarie 9, Badea cojocarul din Craiova avea moşie în hotarul Cornetului pe Amaradia. Acolo îşi făcuse şi o moară.
Niţu lăcătuşul avea locuri arătoare peste Valea Fetii, cum reiese din documentul cu data de 22 decembrie 1831. Aceste locuri au fost cumpărate de Matei tabacul de la Ion, fiul lui Niţu lăcătuşul.
După o statistică din anul 1832 august 15, se vede că oraşul Craiova avea atunci 358 pogoane locuri arătoare, 63 livezi de fîneţe şi 1500 pogoane de vie din care ieşeau 120.000 vedre de vin. Erau în oraş 461 care de boi şi 965 boi de jug.
La 10 ianuarie 1834, Neagoe cojocarul vinde lui Chiriţă cojocarul un loc pe Moşia Domnească a Craiovei, lîngă Fîntîna Dopeştilor.
Exemple de acest fel sînt multe, ceea ce ne arată că meşteşugarii şi neguţătorii sînt încă legaţi de agricultură. Procesul despărţirii meşteşugurilor şi negoţului de agricultură durează în toate oraşele, vreme de secole.
(text apărut în MEŢERIAŞII I/10)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu