/ Răzvan Supuran
Ce faceau oamenii cu ea, pana la sfarşita multiplicare? Oare cu ce se ştergeau la cur? Cât de importantă era informaţia pe care o scriau? Şi cât de căutat era materialul cu care, pe care făceau ce făceau? Gesturi esenţiale.
La 1100 a fost facută prima hârtie din Europa. Până atunci, de vreo doişpe secole, hârtia ca suport al informaţiei era folosită în mânăstirile de pe culmile orientului pentru transmiterea celor revelate şi, de la un moment dat, în oazele deşertului, unde arabii se desfătau cu poeme. Un veac, informaţia a fost scrisă de la răsărit; încă un veac, în sens invers.
Vreme de o mie şapte sute de ani secole, hârtia a folosit pentru învăţătură. Prin ea s-a fost făcută lumea cea noua, cea de până la inventarea telefonului. De la fir incoace, în noua ordine au fost publicate 14 milioane de cărţi (cel puţin, aşa susţine domnul Google, conform unui recent research). Cine naiba are timp să le citească pe toate?! Ce şi cât de diferit se poate scrie? Unde-s textele fundamentale?
Să socotim o medie de una bucată mie exemplare pentru fiecare titlu şi să aproximăm că fiecare ar cântări cam a zecea parte dintr-un kil. Egal, 1.400.000 tone hârtie. Echivalente cu 7 milioane de copaci maturi, puşi cate cinci la tona de maculatură. Ha! Şi asta-i numa’ potriveala cărţilor.
Înmulţiţi cu încă o sută şi veţi afla câtă hârtie s-a facut de două sute de ani încoace. Cofraje, ambalaje, afişe, caieţele, şerveţele, broşuri, etcaetera etcaetera etcaetera.
Esenţialmente, căci da, cantitativ sunt mai puţine cărţi decât curpapiruri. Păi din munţii aştia scoatem cam atatea case de hârtie, câte ar fi nevoie pentru întreaga populaţie a planetei, cu tot cu palate. Şi, după ce ne revenim cu capu’, putem să le dărâmăm pentru a face o Alexandrie mai bună.
Aleluia!
(text apărut în MEŢERIAŞII I/05)
Ce faceau oamenii cu ea, pana la sfarşita multiplicare? Oare cu ce se ştergeau la cur? Cât de importantă era informaţia pe care o scriau? Şi cât de căutat era materialul cu care, pe care făceau ce făceau? Gesturi esenţiale.
La 1100 a fost facută prima hârtie din Europa. Până atunci, de vreo doişpe secole, hârtia ca suport al informaţiei era folosită în mânăstirile de pe culmile orientului pentru transmiterea celor revelate şi, de la un moment dat, în oazele deşertului, unde arabii se desfătau cu poeme. Un veac, informaţia a fost scrisă de la răsărit; încă un veac, în sens invers.
Vreme de o mie şapte sute de ani secole, hârtia a folosit pentru învăţătură. Prin ea s-a fost făcută lumea cea noua, cea de până la inventarea telefonului. De la fir incoace, în noua ordine au fost publicate 14 milioane de cărţi (cel puţin, aşa susţine domnul Google, conform unui recent research). Cine naiba are timp să le citească pe toate?! Ce şi cât de diferit se poate scrie? Unde-s textele fundamentale?
Să socotim o medie de una bucată mie exemplare pentru fiecare titlu şi să aproximăm că fiecare ar cântări cam a zecea parte dintr-un kil. Egal, 1.400.000 tone hârtie. Echivalente cu 7 milioane de copaci maturi, puşi cate cinci la tona de maculatură. Ha! Şi asta-i numa’ potriveala cărţilor.
Înmulţiţi cu încă o sută şi veţi afla câtă hârtie s-a facut de două sute de ani încoace. Cofraje, ambalaje, afişe, caieţele, şerveţele, broşuri, etcaetera etcaetera etcaetera.
Esenţialmente, căci da, cantitativ sunt mai puţine cărţi decât curpapiruri. Păi din munţii aştia scoatem cam atatea case de hârtie, câte ar fi nevoie pentru întreaga populaţie a planetei, cu tot cu palate. Şi, după ce ne revenim cu capu’, putem să le dărâmăm pentru a face o Alexandrie mai bună.
Aleluia!
(text apărut în MEŢERIAŞII I/05)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu